S-au dus

6 decembrie 2017

și regele Mihai și cântărețul francez Johnny Hallyday;
epoci, simboluri, oameni... 


Quilling de iarnă

Adevărul zilei


Sărbătorile noastre încep cu ziua ta!

Adevărata schimbare începe acasă!

MAMI - Cezar și Cleopatra Stratan

„Dacă mi-e frig ori de mi-e foame și nu am ce
Repet în gând cuvântul, mami, caut fericirea în ziua de maine
Chiar de o găsesc mereu în firimiturile de pâine.”



Hibernare

27 noiembrie 2017

           Încetul cu încetul, blogul intră în hibernare. Ca număr de postări, am egalat anul 2016 (dacă aș mai posta până la sfârșitul anului, chiar l-aș depăși), deci din acest punct de vedere, aceștia sunt cei mai buni ani. Calitativ, mai e de lucru, pentru că atunci când nu am reușit să scriu, am suplinit cu fotografii. 
           Stilul de a așterne cuvintele s-a schimbat pe nesimțite, principiile au rămas aceleași, domeniile de interes s-au diversificat, cenzura e prezentă într-o oarecare măsură, cum a fost de la început. Sper ca în martie, când se vor împlini 10 ani de blogging, să simt că nu a fost în zadar și că voi mai putea duce încă pe atât. 


    Altfel, sănătoși să fim, să dăm răspuns bun provocărilor care vor veni. 


Taborul Argeșului

un reportaj deosebit, de pe vremea când încă era printre noi starețul Teofil Bădoiu, aici




Un sfat special

O voce caldă

Viața e un ecou, întotdeauna ne ajunge din urmă!

           Uneori, oamenilor la care nu te-ai fi așteptat, li se întâmplă lucruri - să zicem- neașteptate. Și atunci, oricât ai vrea să înțelegi de ce, îți dai seama că nu ai cum, pentru că nu ai trăit în locul lor, nu ai simțit ca ei, nu ai avut de luat deciziile lor. Din păcate, nici nu poți face prea multe ca să le ușurezi situația, pentru că nici tu nu poți controla tot, cum nu pot nici ei. Nu-ți rămâne decât să fii acolo, în caz că au nevoie de tine și să iei aminte, să înveți ce e e de învățat și să te străduiești să aplici, dacă e cazul. E o soluție bună? Nu ai de unde să știi, până nu încerci. Dacă am putea să prevedem pe termen lung toate consecințele unei hotărâri, poate că am fi cu toții mai responsabili.
            Sunt ușor bulversată de veștile nu tocmai bune pe care le-am tot primit în ultima vreme, oricât aș fi vrut să nu mă las afectată... Îmi dau seama că mai e puțin din acest an și cuvintele care îl definesc sunt „boli” (de toate felurile), „decese”, „divorțuri”. Prea multe divorțuri, prea puțină culpă asumată și împărțită la doi, prea mulți oameni debusolați, prea mulți copii cu sufletul frânt pentru că li s-au despărțit părinții, sau au murit, sau au plecat, lăsându-i în grija cui s-a nimerit... Prea mult tăcem decepții, prea mult ne prefacem uneori că nu vedem, că nu auzim, că nu simțim, prea lesne judecăm, prea rar recunoaștem când avem probleme că într-adevăr e ceva în neregulă, prea des dăm vina pe alții, fără să privim în noi, prea ni se pare că cineva are de toate și nu are motive să fie nefericit sau în depresie...
            Până la urmă nu contează cât de obiectivi suntem noi, cei din afară, ci cum se simt cei direct implicați și ce putem face pentru ei; pentru că dacă ne cer ajutorul și noi rămânem nepăsători, nu se știe cum se întoarce roata și ajungem în locul lor, cerșind bunăvoință, primind doar nepăsare.

            Ceea ce oferim, aceea ni se va întoarce!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS