Credeți și nu deznădăjduiți!

14 decembrie 2016

         Din prima zăpadă nu a mai rămas decât ger, pomi îmbrăcați ușor în alb și-un brad împodobit la cererea publicului pitic. N-ai cum să reziști rugăminții unui pui abia trezit din somn, cocoțat pe un scaun antiderapant și cu nasul lipit de geam, ca să admire pada: Acem i noi badu? Daa? Oricum nu auzim altceva ziua întreagă, decât Mo Tăciun cu pete dabe și inegalabilul O, bad mos!

*******

         Zilele astea mă gândeam la bucuriile mici pe care le-am avut în ultima perioadă a anului, din partea unor oameni mari și am realizat că m-am bucurat mai mult decât mi-am închipuit. E păcat că trăim mai intens supărările și tristețile, decât clipele de fericire, e păcat că ne lăsăm liniștea tulburată aiurea, e păcat că plecăm urechea la ce nu ar trebui și lăsăm să pătrundă în suflet purici, ca la televizor.
        Am zâmbit mult în ultimul timp, Zăpăcita Creață are și ea rolul ei; și dacă mă gândesc la faptul că anul ăsta am descoperit-o pe Maria Barbu și că am primit, în mod neașteptat, un volum de-al său, că m-am revăzut cu Ștefan și am reușit să ajung la lansarea sa de la Gaudeamus, că am cunoscut-o, virtual deocamdată, pe Irina și că în viața reală am oameni faini în jur, îmi dau seama că nu e totul pierdut, că încă mai există speranță, încredere, dragoste.
        Avem nevoie să învățăm să vedem jumătatea plină a paharului, avem nevoie să fim mai recunoscători și mai atenți unii cu alții, mai pozitivi, mai motivați, să criticăm mai puțin și să încurajăm mai mult!

Credeți, așadar și nu deznădăjduiți!

4 comentarii:

Andreea Stan spunea...

heeei! si eu unde sunt in toata povestea asta?

Crengu spunea...

Pai tu nu esti, pt ca in povestea asta, in cea mai mare parte, e vorba de oameni noi, de anul acesta, tu esti dintotdeauna! :D

zapa spunea...

Wow! Cat ma bucur ca nu am descoperit asta la finele anului. Cum scoteam camasa? Dupa un an, ma? Dar nu e un an, suntem doar in august. La inceput, sa fie clar. Deci, am descoperit-o conform OUG 114, la timpul potrivit. Dar tot ma simt ca o curca cu apa-n freza. Multumesc, Crengu! O sa notez si eu la final de an ca sunt o curca zen, reprofilata, care a descoperit, in sfarsit, cat de misto esti? E destul de scuzabil? Ma ierti? Cred ca ceea ce faci aici e super. O imbratisare mare, drept multumire ca-mi esti. Aici.

Crengu spunea...

@Zapa- Hihi, stii cum se spune, mai bine mai tarziu, decat niciodata! :D Tu imi multumesti mie, dar amandoua ar trebui sa-i multumim Ralucai, pentru ca eu la ea am citit despre tine. Si ma bucur tare pt asta si pt faptul ca-ti place blogul meu! Nu-ti cere scuze, pt ca nu e cazul! Intorc imbratisarea si astept ziua in care va deveni reala!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS