Început de iunie

5 iunie 2017

          Atunci când nu scriu, gândesc, citesc și tac. Tac mai mult pe dinăuntru. Și macin ce am de măcinat.
           Când cuvintele nu mă mai ascultă și literele dansează - steluțe pe pământ - atunci încep să privesc într-adevăr lumea, atunci văd oamenii pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru, căci ceea ce e invizibil pentru ochi, e vizibil doar cu inima.
           Și micul Prinț știe asta, el, singurul copil care are o planetă.
           Poate că ar trebui să tăcem mai des, având în vedere ce pagube facem atunci când vorbim.
           Prea rar gândim înainte de a scoate cuvintele în lume, prea des ni se pare că totul ni se cuvine, prea rar privim cu adevărat în noi și în jur, prea des vorbim ca s-alungăm singurătatea.

          Atunci când nu scriu, încerc să m-adun de pe unde m-am împrăștiat, uneori reușesc, alteori rămân doar puf de păpădie...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS