Când copiii sunt în vacanță la bunici...

21 iulie 2017



          ...părinții ar trebui să fie zen; 
          ...sau să plece în țările calde și să se întoarcă zen;
          ...să dea petrecere cu muzica la maxim;
          ...sau să joace pe masă, după proverbul cu șoarecii și pisica.
             
             Numai că niciuna dintre situațiile de mai sus, puțin exagerate oricum, nu au șanse să se materializeze vreodată. Și asta pentru că (mă refer strict la situația când bunicii nu locuiesc în aceeași localitate, la x străzi distanță sau în alt cartier):

           - se vorbește zilnic cu bunicii, fie sună ei și-atunci copilul a strănutat/căzut/a fost el și n-a ascultat, fie sună părinții, ca să vadă cum se comportă/ mănâncă/ doarme;
           - orice ar face și oricum ar da-o, părinții se gândesc mereu la copil și sunt cumva cu un picior în mașină, în caz că odrasla răcește/ se lovește/ se îmbolnăvește și bunica/ bunicul/ cineva se panichează și nu mai știe cum să reacționeze;
           - părinții nu știu niciodată cât și dacă să vorbească cu copilul; dacă subiectul în cauză are în jur de 3 ani și în timp ce-ți spune la telefon „Vreau să vii la mine...!” izbucnește în plâns, de dor, s-a dus tot zenul zilei / serii și al părinților;
           - părinții sunt oameni și li se face și lor dor de copii, dar pentru că, nu-i așa, sunt adulți responsabili, trebuie să-și pună dorul în cuiul pentru weekend-ul viitor din săptămâna viitoare sau cel de peste două săptămâni când vor putea merge să-și vadă odorul/ odoarele.

            Avantaje sunt când cei mici au bunici la țară și se pot bucura în voie de fructe, de animale, de joacă în aer liber, când părinții părinților lor au crescut mai mult de un copil și/ sau au cam aceleași principii de a crește un pui de om, când mama și tata chiar nu au altă soluție, pentru că nu au atâtea libere într-un an, câte vacanțe au puiii lor și nici atâta buget, încât să trimită copiii la o grădiniță particulară - singura deschisă în orice zi din an - sau să angajeze pe cineva să stea cu ei. Poate că ar mai fi varianta să vină bunicii la nepoți, dar și aici sunt multe de lucruri de avut în vedere, mai ales dimensiunea spațiului locativ.
          De preferat, copiii ar trebui lăsați la bunici atunci când știu să vorbească și pot fi înțeleși atunci când încearcă să se exprime, pentru ca bunul și buna/ mamaia și tataia (și despre toate aceste apelative ar fi o întreagă discuție, cunoscătorii știu despre ce vorbesc :)) ) să poată identifica un disconfort, un început de răceală/ boală sau cauzele unei lovituri. Și tot de preferat ar fi să existe încredere de ambele părți - părinții în bunici, că vor ști să aibă grijă pe măsură, dar și bunicii în ei înșiși că se vor descurca. 
          Lăsați, preventiv, medicamente de toate felurile și după caz, instrucțiuni de utilizare, împreună cu copie după certificatul de naștere al copilului și relaxați-vă, există telefoane mobile, există farmacii, medici, ambulanțe și spitale, dacă nu în localitatea bunicilor, măcar undeva în apropiere.
         De fiecare dată când piticii mei rămân la bunici și m-apucă unele îndoieli, mă întreb cum se descurca mamaia mea din partea tatălui când eu eram mică și îl mai avea și pe verișorul meu, mai mare cu patru ani decât mine, nu avea cum să comunice cu ai mei - telefon fix și-au pus undeva prin '86, '87, în urma unui cutremur - avea ciment în curte și șoseaua dincolo de bordură, la ieșirea din curte...
         E drept că atunci nu erau atâtea boli cum sunt astăzi, că mâncarea era mai sănătoasă și tehnologia nu atât de mult dezvoltată, încât să stea copiii numai cu ochii în calculator și tablete; totuși, cred că cei mici pot avea vacanțe frumoase la bunici, dacă și aceștia din urmă sunt dispuși să renunțe la stresul caracteristic și să-i lase puțin în voie, nu să stea în umbra lor și să le sufle în ceafă, sau să sară ca arși la orice strănut, la orice tuse.

       
         
         Știu că responsabilitatea e mare, nefiind copiii voștri, dar încercați, dragi bunici, să relaxați puțin, să le acordați și nepoților un dram de încredere și vouă să vă dați șansa de a vă bucura de ei, fără să-i limitați continuu, dintr-o grijă excesivă! Dați-vă voie să vă puneți la mintea lor, să vă jucați, să fiți inventivi și iubitori! Apoi faceți un efort și amintiți-vă cum erați când nu aveați copiii aproape sau mijloace de comunicare cu părinții voștri, pentru a fi zilnic la curent cu ce fac cei mici! Eh, cam așa sunt copiii voștri acum, când propriii lor copii sunt astăzi în grija voastră! Și ei au temeri, gânduri, frustrări!





         Bucurați-vă, așadar! Bunicii sunt lăsați de Dumnezeu ca să scrie povești frumoase în sufletul nepoților lor (sau cel puțin așa ar trebui)!



      

3 comentarii:

Adelina spunea...

Grădinițele particulare nu sunt deschise în orice zi din an sau mai bine spus tot timpul anului. Cred că la orice grădiniță particulară e vacanță 2-3 sau mai multe săptămâni vara (pt. deratizare, renovare...). Plus vacanțele de Crăciun/Paște/1 iunie... E drept că sunt ceva mai scurte decât la stat. Eu așa știu.

Că tot pomeneai că nu vă puteți relaxa când sunt cei mici plecați... Imaginează-ți următoarea situație: Edu tb. să plece în august o săpt. și NU avem cu cine lăsa copiii. Mama nu poate să-și ia concediu, să vină încoace. Sigur aș putea să mă interesez de o grădiniță particulară care e deschisă exact în perioada aceea... dar e o situație complicată... Suntem în plop și plopul în aer. Vara asta a venit numai cu cheltuieli neprevăzute și vești proaste.

Te pup! Weekend liniștit!

Crengu spunea...

Ade, n.am scris chiar tot aici, sunt mult mai multe motive pt care n.avem cum sa stam relaxati... Noi avem o vecina care niciodata nu.si face griji cu cine sa lase copiii, pt ca la gradinita la care merg ei, nu sunt vacante. Probabil sunt de deratizare, dar nici de asta nu mi.a pomenit vreodata.

Iti poti lua concediu o saptamana, ma gandesc.

La noi, de cand a inceput anul, tot cu peripetii e... asta e, mergem inainte!

Te pup, weekend linistit tie, ca la mine n.o sa fie! :-))

Adelina spunea...

În unele firme sunt anumite reguli: concediu pentru toți angajații în aceeași perioadă din an. Fără excepție.
Nu poți să-ți iei concediu oricând...

*Când ai vreme, încă aștept să ne vedem. Să-ți dau ce ți-am promis. Dar nu în august. :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS