Cum nu vii tu, Țepeș, doamne...

3 august 2017

           Grea vara asta, cu doruri, speranțe, dezamăgiri (de altfel, când nu sunt șanse de dezamăgire în țara asta? ), spaime, gânduri, oboseală, timp și totuși lipsa lui, dorința de a face multe, dar, din nou timpul, care nu se dilată, doar se comprimă, introspecții, revelații, cărți frumoase și oameni la fel, descoperiți de-abia când nu mai sunt printre noi...
           Prea mult se mediatizează urâtul, prea mult se apreciază senzaționalul, prea puțin contează valoarea și adevărul. Cândva, un director de ziar de argeșean ne-a întrebat, pe mine și pe colegii mei din anul I, de ce am ales jurnalismul și știu că atunci am răspuns că vreau să aflu adevărul, acel adevăr despre care aveam senzația că ne scapă printre degete. Astăzi știu că adevărul e relativ, fiecare dintre noi îl percepe altfel și îl transmite mai departe ca atare; așa cum știu, pentru că se vede, că presa, în toate formele ei, e folosită pentru propagandă și manipulare. Din păcate, însă, tot ce zboară la tv se mănâncă!
          Direcția în care se îndreaptă lumea, inclusiv țara noastră, e clară, minunata lume nouă. Cei care conduc nu știu sau nu vor să accepte că sunt doar niște marionete în mâinile unor păpușari. Sau știu, dar interesele care-i mână par să fie mai presus de viața zecilor de milioane de oameni care i-au votat. 
          Uneori îmi doresc să închid ochii și apoi să-i deschid, ca din somn și să-mi spun că nu a fost totul decât un coșmar, că doar mi s-a părut că trăiesc în România zilelor noastre, cu idei de manual pentru orele de sport și dirigenție, cu dorințe de vaccinare obligatorie, de parcă asta nu ar implica persoane, ci vite, cu un sistem sanitar așa cum îl știm cu toții, că stăm la coadă la analize gratuite ca pe vremea comunismului, la pâine.

Cum nu vii tu, Tepeș, doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!
         

          N-a bănuit, el, Eminescu, cât de citat și actual va fi la mai bine de 100 de ani de când a scris Scrisoarea a III-a...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS